Yourway

Sunt întrebată deseori de unde-mi mai încarc rezerva de optimism.
Să fie atât de ciudată atitudinea mea încât au ajuns cei cu care mă reîntâlnesc să se bucure că mai am lumină în ochi?

Recunosc. E greu, tare greu, să privești înainte ca cetățean al României. Firește că am nemulțumiri, și nu puține, la ceea ce fac conducătorii poporului și din viața mea. Mai am și multe gânduri de plecare sau măcar schimbare de domiciliu care să mă ajute să-mi mențin o imagine, dacă nu în nuanțe de roz, măcar limpede.

Dar între ochii plecați în pământ, mormăielile, chiar strigătele de dezaprobare și dorințele românilor este un hău căruia nici cea mai sănătoasă privire nu-i mai distinge adâncul.
Și nu are rost să ne mai imaginăm că numai schimbarea culorii politice ne poate ajuta să traversam peste el.
Mentalitatea românului are nevoie de îmbrânceli, ghionturi și un șut în prăpastie.

Până când fiecare dintre nemulțumiți nu o să facă mai mult decât să critice, sau "haz de necaz", n-are sens să ne amăgim.

Nu vreau să pun pariu, că cei apropiati mă știu că sunt ambițioasă, și-l câștig. Oricare dintre noi avem destule motive să roșim pentru că am ajuns aici. Dar tot de același individ depinde și ancorarea de o resursă care să-l repună pe linia de plutire.

Așa am găsit eu de cuviință să-mi pun la bătaie viața de român.
Aleg să susțin orice demers care poate duce la o schimbare de atitudine individuală, la cele mai mici progrese pe care atunci când le faci, pentru că depind numai de tine, te lasă nu numai epuizat ci și mulțumit.

Și în loc să mă plâng că tinerii pleacă pe capete la studii în "străinăte" gândindu-mă că-și vor aduce plus valoarea pe alte meleaguri, prefer să contribui la sănătatea exercițiului lor făcut într-un mediu steril. O să-mi folosească atunci când tot atat de mulți, organizați si încrezători, vor reveni să pună umărul la redresarea economică a țărișoarei noastre.

În loc să mă panichez de creșterea șomajului și scăderea nivelului de trai, de faptul că nu tot românul se mai poate mândri cu un parc auto personal și vacanțe în toate colțurile de lume, mai degrabă analizez "calitatea" celor care ajung să livreze servicii așteptând o îmbunătățire a acestora.

Când mi-e greu să mai dau exemple naționale, aduc poveștile "vecinilor" noștri care știu încă să se bucure de normalitate.

Dar îmi amintesc de basmele din copilărie în care fiul cel mic al împăratului, plecat pe o mârțoagă, se întorcea victorios din luptele cu zmeii.
Și mai cred în potentialul fiecăruia care, în situatii limită, își poate aduna în bagajul de mână calitățile cu care a fost lăsat pe lume ca să-și construiască, după nevoi, un nou spațiu de dezvoltare.