Puncte forte
M-am întors recent dintr-o călătorie. Am îmbinat utilul cu plăcutul și pasionată fiind de oameni și trăirile lor am cautat explicații.
Raportându-mă la viața de zi cu zi a celor printre care am trăit o săptămână, sârbi, munte-negreni și mai ales croati, urmărind atitudini și mentalități care au condus la comportamente aducătoare de reușită sau dimpotrivă, m-am întrebat ce îi face pe unii împăcați cu ei înșiși iar pe noi românii, dimpotrivă.
De ce cu numai câteva zile în urmă mă simțeam copleșită de privirile întunecate, de capul aplecat spre pămant al oamenilor întâlniți pe străzile Bucureștiului? Am vrut atunci să scriu pentru a propune un antrenanament zilnic: acela de a nu mai fi supărați pe noi înșine. Pentru că înainte de a găsi o soluție, în loc să învinovățești pe cineva de ce ți se întâmplă, mai bine te împaci cu tine însăți.
În tot acest timp, mi-am amintit cât de fin a marcat această diferență "Marina Constantinescu" într-o emisiune TV, categorisindu-i pe români, nu orgolioși, ci vanitoși. Spunea atunci că orgoliosul poate progresa pentru că este ambițios, vrea rezultate cu care să se mândrească.
De ce nu pot și românii să-și fructifice punctele forte ci se blocheaza în stadiul de trufie, devenind apoi în mod abrupt, nefericiți?
Un comportament competitiv la nivel ridicat poate conduce la eșec. Din câte se vede, românii sunt ambițiosi uitând deseori de unde au plecat.
În loc să-și canalizeze această calitate în sensul dezvoltării și al progresului, se întrec cu aproapele pentru lucruri mărunte: un titlu, o funcție, o mașină sau un apartament și în final, o rată mai mare la creditele contractate.
De acolo de unde am venit oamenii erau mulțumiți. Croații, trecuți printr-un război, în pofida faptului că nu sunt încă membri UE și mai au de reglat mici neajunsuri, merg pe un drum mai corect. Dar mai ales, fac acești pași cu privirea relaxată, fără încrâncenare.
Performanța la care pot ajunge persoanele competitive se atinge într-un mediu plăcut, stimulator și nicidecum într-unul dureros de înverșunat.
Într-un astfel de spațiu, ambiția românilor pe lângă multe alte însușiri cu care ne putem lăuda, ne-ar ajuta să găsim soluții viabile pentru a ieși din situații limită.
4 Responses »
Trackbacks
Leave a Response
Entries(RSS)
Draga Mihaela,
Cred ca poporul acesta este emotional prin excelenta si aproape deloc pragmatic. Lucrul acesta se reflecta atat la nivel de opinie generala, unde fiecare apara cu patos evenimente, idei prezentate in media, sau le dezaproba total, le desconsidera, se amuza pe seama lor, dar in cele din urma nu exista o reactie sociala concreta la ce ni se imtampla, cat si la 'scala mai mica', la nivel profesional, unde conteaza parca mai mult 'aura' decat rezultatele. Ma doare ca la nivel macro nu exista miscari sociale, coeziune pentru a ne apara de niste masuri pe care le gasim inacceptabile (scaderi pensii, Rosia Montana, borduri in Bucuresti, contracte de publicitate ptr brand-ul de tara cu spoturi TV in care apare ca sponsor o banca (?!), si cate si mai cate anomalii), dar si sa constat zilnic in mediul de lucru ca sunt apreciati cei care sunt prin excelenta emotionali, care raspund 'nevoilor de crestere a cuiva' aferenta managerilor romani si zambesc frumos si 'merg pe burta' fara sa iasa cu ceva in fata, doar aproba ce exista, fiindca asta nu cere niciun efort. Nevoile de a 'creste angajati' sunt aici distorsionate, sunt o forma de vanitate, fiindca nu poti 'creste' tu un om (poate doar pe copiii tai), dar il poti sprijini sa cresca prin vointa si forte proprii -notiuni care nu se spuprapun si care au ca granita respectul pentru demintatea celuilalt si increderea ca celalalt poate gandi si creste la fel ca si tine, cu propria minte). Faptul ca suntem mai degraba hipersensibili decat pragmatici (folosim mereu notiuni ca 'feed-back' ,dar nu putem primi obiectiv o parere care nu ne flateaza), ca ne place mai inainte de orice sa fim acceptati si iubiti si nu neaparat eficienti, rationali, dau o competitie bazata nu pe competenta, pe lucruri obiective. Fiindca nu conteaza ce e obiectiv, conteaza sa fie hranita dragostea de sine, vanitatea. Ocidentalii sunt descrisi ca fiind "reci" de catre romani, nu ca fiind pragmatici. Si daca ne uitam in proverbele romanesti care sunt o culegere de intelepciune a poporului avem : 'Capul plecat, sabia nu-l taie', 'Fereste Doamne de mai rau', 'Fa-te frate cu dracul pana treci lacul', si multe alte vorbe de duh care denota pesimism si ocolirea drumului drept. Cand o sa vem decenta sa ne simtim responsabili doar pentru propria persoana la servici si sa-i consideram si pe cei din jur capabili de aceeasi responsabilitate in ceea ce priveste viata lor profesionala, atunci vom fi depasit cadearea asta brusca in nefericire. Si mediul va fi unul stimulator, nu incrancenat. Atata vreme cat unii fac treaba pentru ca altii sa aiba timp pentru complimente si sunt mai apreciate complimentele decat faptele, atunci vom pluti in valurile vanitatii mult si fara sa traim bine.
@Monica Într-adevăr, toate aceste comportamente caracterizează românul actual. Vestea bună este că acestea sunt educabile și atât timp cât suntem nemulțumiți de ele mai avem o șansă: de a ne schimba. Comentariul tău face dovada.
Mulțumesc.