Imagine
De fiecare dată când am acumulat frustrări pricinuite de comportamentul celor care lucrează în servicii, publice sau private, mi-am spus că este doar problema mea cu exigența. Pretind prea mult de la mine și implicit de la cei cu care interacționez.
Iată însă cum guvernatorul băncii centrale, un om respectat și fără aere de vedetă, a ajuns să răbufnească în presă.
Cum să scoți din sărite un munte de diplomație, iată o nouă probă trecută de români.
Am testat de câteva ori reacția vânzătorilor la imaginea clientului.
În timpul liber, mai ales în weekend, îmi place să fac cumpărăturile îmbracată lejer, sport. Dacă îmi permit să intru în magazine de clasa în această ținută, nu numai că nu mi se raspunde la salut, dar nici măcar nu se deranjează nimeni să mă servească.
În zilele de lucru, o ținută business și câteva accesorii, il determină pe același vanzător să roiască în jurul meu până cand devine sufocant, în speranța că la sfârșitul cumpărăturilor voi împărți câteva bancnote mărunt drept mulțumire.
Și atunci mă întreb.
Cât din acest comportament se datorează educației, sau mai degrabă lipsei acesteia, din familie?
Cât din vină o poarta societatea bolnavă care a determinat formarea unei pături, mult prea groasă, de oportuniști caracterizați de superficialitate?
În ce proporție ar fi putut diminua din acest comportament molipsitor un sistem aspru de sancțiuni, care să-l facă pe funcționarul român dacă nu de frica patronului, măcar de teama unei amenzi, să-i zâmbească amabil clientului întrebându-l cu ce ar putea sa-i fie de folos?
A respecta un om, numai pentru că de pe urma lui îți primești salariul, pare să fie o cerință absurdă în țara noastră.
8 Responses »
Leave a Response
Entries(RSS)
Dar oare n-ai trait din plin si n-ai fost deformata de acest climat ca sef si salariat intr-o mare companie ? E drept acolo nu era vorba de customer service sau de traditionalul bacsis dar era vorba de traditionala slugarnicie fata de cei in functie si totala lipsa de respect fata de cei fara putere in organizatie. Nu conta valoarea umana sau profesionalismul ci doar raportul dintre tine si ei, sunt deasupra, pot sa-mi faca bine sau rau, sau depind de mine?! La asta se rezuma totul, la ce pot sa-mi dea, ce pot sa-mi faca cei de deasupra iar restul, de 'dedesubt' sunt nesemnificativi. Asa a aparut 'omul sandwich' in Romania...sau sa-i zicem hamburger?
Salut.
.
Desi nu e chiar un raspuns direct la intrebarile ridicate de tine, as vrea sa expun o opinie despre cum cred ca am putea, fiecare dintre noi, sa contribuim la 'educarea' colegilor nostri de societate
Conceptul cheie in viziunea mea este 'feed-back consecvent'.
La ce ma refer:
Daca am intrat la magazinul X in tinuta sport a doua sau a treia oara si am observat aceasta diferenta in comportament fata de momentul in care sunt imbracat casual, raportez. Cer sa vorbesc cu managerul magazinului si ii explic ce se intampla. Ii spun ca daca se mai intampla o data nici eu si nici prietenii mei nu mai calcam acolo. (daca managerul intelege sau nu, daca are atitudinea potrivita, asta nu face obiectul discutiei). Daca mi se mai intampla o data NU mai calc in acel magazin, chit ca este cel de la care imi cumpar jumatate de garderoba.
. I-am lasat bacsis si i-am zis de ce.
Daca soferul de taxi imi pune manele sau fumeaza in timpul calatoriei NU ii las bacsis deloc si II SPUN DE CE nu ii las. Daca imi place ceva in mod deosebit la calatoria respectiva (de exemplu intr-o zi un taximetrist m-a intrebat daca nu vreausa citesc Gazeta Sporturilor. Si vroiam
Daca nu imi place cum am fost servit la un restaurant NU las bacsis doar pentru ca "asa se lasa" si ii transmit chelnerului DE CE nu i-am lasat.
Exemplele pot continua.
Cred insa ca de multe ori nici noi nu suntem consecventi cu principiile noastre. Lasam bacsis chiar daca nu ne-a placut servirea, foarte rar ne obosim sa chemam managerul magazinului/restaurantului, nu scriem niciodata nimic in cartea de sugestii si reclamatii, foarte rar sunam la OPC, nu sunam sa reclamam manelele la maxim in taxi, mergem sa facem cumparaturile in acelasi magazin chiar daca nu ne-a placut, de lene.
Cred intr-o amendare, dar nu din partea statului, ci din partea noastra, a consumatorilor, Dar care sa fie constanta si consistenta.
Regards.
@adi
Vreau să cred că am ramas în companie atât timp cât dacă m-am întalnit cu colegii mei pe culoar pe culoar, nu am avut motive să plec ochii în pământ. În privinta respectului, omul și munca lui sunt două motive întemeiate pentru a susține o relație profesională. Despre comportamentul meu ca șef, dacă aici vroiai să ajungi, cred că cei mai îndreptățiți să mă judece sunt cei cu care am lucrat. Știu doar că întotdeauna am cerut feedback și am ținut cont de el.Și mai cred că ierarhia nu înlocuiește o relație umană.
@Emi
Da, ai dreptate, o acțiune civică ar putea avea efect. Întrebarea mea este pe cine te bazezi să facă acest demers când pătura de care vorbim devine atât de groasă că nu o mai poți înlătura. Din păcate acesta este rezultatul ultimilor 20 de ani în care educația, bunul simț și verticalitatea au fost înlocuite cu tupeul, aroganța si adaptabilitatea prost înțeleasă.
Rămâne ca generația care se formează să regleze aceste neajunsuri. Acesta este unul din motivele pentru care investesc în dezvoltarea tinerilor.
"Dacă îmi permit să intru în magazine de clasa în această ținută, nu numai că nu mi se raspunde la salut, dar nici măcar nu se deranjează nimeni să mă servească.
În zilele de lucru, o ținută business și câteva accesorii, il determină pe același vanzător să roiască în jurul meu până cand devine sufocant, în speranța că la sfârșitul cumpărăturilor voi împărți câteva bancnote mărunt drept mulțumire."
N-as reduce acest comportament doar la romani. Iti amintesti de Pretty Woman? E in el o scena similara cu cea descrisa de tine. Snobismul si prejudecatile sunt `valori` universal valabile.
@ivory Așa este. Dar parcă e mai greu de suportat chiar de la cei cu care împarți o cultură. Nu vreau să cred că suntem reprezentați doar de cultura nimicului.
Draga Feo vad ca te-ai dus cu gandul la acuzatii si judecati, nu stiu de ce, iar Emi ti se pare ca sunt paralel cu topicul. Ideea mea era foarte clara, doar ca nu i-am pus titlul 'analogie', ceea ce ai remarcat la un simplu magazin se repeta in toate raporturile din societatea noastra, inclusiv intr-o mare companie unde inteleg ca ai lucrat si probabil ca ai observat. Si vanzatorul din magazin si colegul de birou sau seful care la randul lui are alti sefi, toti se poarta in functie de interese, de frica, de aparente.
Alta chestie simpatica pe are am remarcat-o de multe ori, este ca multi care lucreaza in servicii cu clientii si sunt nevoiti sa suporte toanele acestora, la randul lor cand devin clientii altora incearca sa se razbune si devin clienti dificili ...intr-o lume de consum in care clientul comanda si prestatorul se preface ca se supune dar in realitate incearca sa profite cat poate. Nu vorbim de prestatorul de la stat care e seful clientilor lui.
Exista insa si poate se vor inmulti cei care isi fac treaba cu placere si profesionalism, care respecta banul muncit cinstit castigat de la client, care nu-si bat joc de nimeni pentru ca se respecta pe ei insisi in primul rand, carora nu le pasa de aparente sau de pozitia in societate. Doar ca dureaza prea mult daca nu ne dorim normalitatea si nu o practicam incepand chiar cu noi, cei care criticam ce vedem la altii!
@Mihaela.
Permite-mi sa fiu in dezacord (partial) cu cele spuse de tine:
In mod evident suntem o minoritate. Cei care ne uitam in jur si ne dam seama ca e ceva gresit. O minoritate "si mai mica"
sunt cei care incearca sa si indrepte cate ceva - sau care cel putin comenteaza public, actioneaza. As indrazni sa spun ca multi dintre cei care vad/observa (si sunt deranjati), folosesc pentru ei destul de des argumentul numerelor mari (enuntat de tine) pentru a-si justifica lipsa de actiune ("Si daca ma agit eu ce?, Se schimba ceva?" Ia mai bine stau in banca mea..."). Si nu cred ca e bine/sanatos. Fie si din prisma exemplelor pe care le dam altora (tinerilor).
Sunt bineinteles, de acord ca "education is the key", dar in acest proces cred ca trebuie sa si vada si modele de ceea ce am putea numi 'bun-simt radical".
Ca sa parafrasez o intrebare celebra: "Daca nu noi, cine?"